TEHNICA ŞI STRATEGIA DE TRANZACTIONARE PENTRU PIATA FOREX (partea VII)
Sistemul de tranzacţionare ELIUTE adaptat Forex
Teoriile foarte cunoscute ale analizei mişcărilor de piaţă pot explica şi diferite elemente ale vieţii reale. De exemplu, proporţiile Fibonacci şi proporţiile corpului omenesc, valurile lui Elliot şi valurile în viaţa oamenilor etc. Indiferent că aceste teorii au fost elaborate mai întâi pentru pieţele financiare sau au fost observate în viaţa reală şi apoi aplicate în pieţe, ele se bazează pe similitudini importante. Asfel de similitudini, atât în viaţa reală, cât şi în piaţă, încă urmează a fi descoperite. În acest capitol vom încerca să prezentăm orientări pentru viitoarele cercetări în domeniul respectiv. Desigur, pentru a descrie toată teoria, va fi nevoie nu de una, ci de mai multe cărţi. Iată de ce rolul cărţii date este să definim laconic noţiunile principale, să prezentăm logica acestora si posibilele aplicații pentru piata forex. Deci, să dăm curs liber inovaţiei!
Aşadar, fiecare teorie ştiinţifică se bazează pe anumite postulate, care se consideră a fi demonstrate şi pe fundamentul lor se dezvoltă ulterior teoriile. Pentru teoria pieţei (inclusiv forex), ca în cazul oricărei teorii, este necesară fundamentarea pe anumite postulate.
Analizând evoluţia pieţei, putem menţiona trei stări principale pe care ea se construieşte:
• Impulsul — poate fi definit ca mişcarea de bază a pieţei, orientată spre o anumită direcţie. Impulsul este o parte a trendului;
• Corecţia — aceasta este a doua parte componentă a trendului. Ea reprezintă mişcarea în direcţie opusă, cu o putere mai slabă, după care impulsul continuă;
• Consolidarea, probabil, constituie cea mai importantă stare a pieţei. Este o perioadă în care piaţa acumulează energie pentru realizarea impulsului următor. Ea poate fi definită drept o mişcare laterală. Consolidarea deseori capătă forma unui model grafic, prezentat în capitolul 4 (Analiza Grafică). Aceste trei situaţii, în esenţă, constituie baza teoriei pieţei. După definiţia
lor urmează să prezentăm încă două elemente ale pieţei — haosul şi ordinea. Haosul şi ordinea pot apărea oricând şi pot avea o durată diferită. Aplicând aceste două noţiuni la stările principale ale pieţei, putem concluziona că ordinea se observă la impuls şi corecţie, iar haosul — la consolidare.
Cum se dezvoltă mişcarea pieţei forex?
În primul rând, după cum am amintit deja, cea mai importantă stare a pieţei este consolidarea. De regulă, ea este necesară pentru a începe o mişcare nouă. Fiecare mişcare nouă sau impuls trece prin etapa de consolidare. Cu alte cuvinte, ordinea apare din haos. Imediat apare întrebarea: cum se întâmplă aceast fapt, cum haosul trece în ordine şi invers? Să luăm un alt exemplu din viaţa noastră de zi cu zi. Dacă privim străzile din marile oraşe, vom observa că ele reprezintă aceste noţiuni — haosul şi ordinea. Autoturisme, pietoni, autobuze, tramvaie şi alţi participanţi în trafic pot fi priviţi drept un sistem unitar. În acest sistem toţi participanţii se mişcă într‑o anumită ordine strictă datorită unui anumit mecanism de reglementare. Unul dintre mecanismele principale de reglementare, care zilnic asigură ordinea în acest sistem, este semaforul. Datorită acestuia, toţi participanţii la trafic pot convieţui împreună în siguranţă. Să urmărim una din părţile concrete ale acestui sistem — subsistemul intersecţia. La această intersecţie, datorită semaforului, toţi participanţii menţionaţi mai sus au aceleaşi drepturi de deplasare, adică toţi vor avea posibilitatea să traverseze intersecţia şi să‑şi continue mişcarea în direcţia dorită, spre obiectivul urmărit.
În acest subsistem ordinea se menţine datorită păstrării mecanismului de sincronizare şi reglementare a traficului. Să presupunem că avem două direcţii A şi B, şi că durata semnalului semaforului ce reglează mişcarea permite trecerea a 10 autoturisme într‑o singură direcţie. Toţi am observant faptul că, într‑un anumit moment, unul dintre participanţi, de exemplu un automobil, decide să nu respecte semnalul, şi să traverseze pe culoarea roşu. Deseori şi alţii îi urmează exemplul. Atunci, în loc de 10 autoturisme merg 14 în direcţia A. Aceasta automat înseamnă că în direcţia B, cât timp vor trece pe roşu cu patru maşini mai mult, vor avea acces doar 6 autoturisme. Circulând pe roşu, patru automobile în direcţia A împiedică accesul participanţilor în direcţia B. Participanţii din direcţia B, la rândul lor, vor să păstreze proporţia precedentă de 10 automobile. În acest caz, patru automobile din direcţia B sunt nevoite să circule pe roşu. În timp mişcarea la intersecţie se îngreunează, apar tot mai mulţi participanţi care nu respectă regulile, semaforul îşi pierde funcţia sa de sincronizare şi în subsistem domină haosul.
Intersecţia se află în blocaj şi nimeni nu poate trece. În acest moment al haosului situaţia pare fără ieşire, şi pare că niciodată nu ne vom întoarce la ordinea precedentă. Cel mai interesant este că ordinea în subsistem se restabileşte brusc. Automobile, tramvae, pietoni, mai devreme sau mai târziu, se poziţionează într‑o anumită succesiune ce permite trecerea de la haos la ordine.
Să revenim la pieţele financiare. Analogiile pe care le putem deduce din exemplul prezentat cu intersecţia sunt următoarele:
După ordine, impuls, în timpul căruia avem o evoluţie certă a mişcării (nu contează — ascendentă sau descendentă), în anumite condiţii, pe piaţă începe haosul. Acest haos se caracterizează prin închiderea poziţiilor mişcării anterioare şi deschiderea de noi poziţii în diferite direcţii, perceperi variate ale datelor fundamentale etc. Toate acestea în graficul pieţei se reprezintă sub aspectul consolidării; Ca şi în exemplul cu intersecţia, pe pieţele financiare, într‑un anumit moment, elementele de piaţă se aranjează într‑o continuitate concretă, iar
ca rezultat începe impulsul şi ordinea se restabileşte. Prin aceasta am arătat legătura existentă între pieţele financiare şi viaţa reală. Din toate cele prezentate, pe noi, traderii, ne interesează cum să descoperim succesiunea în care factorii din piaţă se aranjează într‑o anumită direcţie şi haosul se transformă în ordine. Evident, dacă punem problema tranzacţionării în starea de consolidare, aşteptând impulsul, o variantă fericită o constituie tranzacţionarea după metodele prezentate în capitolul 4. Această tehnică de tranzacţionare se bazează în principal pe străpungerea consolidării, ceea ce duce la dezvoltarea impulsului într‑o anumită direcţie. Această abordare a tradingului pe pieţele financiare ca atare este favorabilă, dar dacă este aplicată mult timp, se observă că o parte a mişcării întotdeauna este omisă, ca să fim mai expliciţi, este omisă partea de la începutul mişcării până la străpungerea modelului grafic. Atunci cum ştim că piaţa se pregăteşte de impuls, că haosul va trece în ordine?
Pentru a da un răspuns corect fundamental, este necesar ca el să se bazeze pe cele mai simple elemente ale pieţei. În capitolul 4 (Analiza Grafică) am examinat modelele preţului care pot fi definite ca fiind complexe. Ele descriu starea de consolidare, dar în esenţă depind de mai mulţi parametrii, de exemplu: înclinarea, lungimea, lăţimea, momentul străpungerii etc. Răspunsul la întrebarea de mai sus se găseşte în împărţirea acestor modele până la cele mai mici posibile, până la modelele care se bazează numai pe raportul dintre unităţile principale de construire a pieţei — preţurile Low, High, Open, Close. Asemenea modele am analizat urmărind teoriile Larry Williams şi Tomas Demark. Primul este unul dintre teoreticienii contemporani care a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea acestor figuri de preţ. Din toate cele expuse putem concluziona că începutul continuităţii, unde toate elementele sunt în stare de trecere de la haos la ordine, de la consolidare la impuls, apare din corelaţiile exacte ale celor patru preţuri de bază sau dintr‑o anumită figură. Înainte să continuăm, trebuie să amintim un aspect foarte important.
Nu există figură eficientă 100%. Ca în cazul intersecţiei în care mişcarea este în dificultate, şi ordinea nu poate fi uşor restabilită, şi la mişcările pieţei trecerea de la consolidare la impuls nu se produce ca urmare a unei singure continuităţi. Din cauza numărului mare de figuri, nici o figură nu poate fi eficientă 100%. Studiaţi următoarele grafice. În fig. 155 şi 156 sunt prezentate graficele zilnice ale perechilor forex EUR/USD şi USD/CAD.
În fiecare grafic pot fi observate anumite elemente evidenţiate. După cum observăm, majoritatea momentelor de acest gen apar la consolidare. De asemenea, trebuie atras atenţia că după fiecare moment urmează un impuls într‑o anumită direcţie. Dacă aprofundăm, se poate observa că toate aceste momente corespund unor anumite situaţii. Aceste situaţii pot fi grupate într‑o figură a preţului. Figura respectivă o vom numi convenţional figura E, iar strategia de tranzacţionare bazată pe figura E — ELIUTE. Ce reprezintă figura E? Aceasta este o figură foarte simplă, bazată pe corelaţiile dintre cele patru preţuri principale — cel mai mare, cel mai mic, preţul de deschidere şi preţul de închidere. Figura E se formează când după deschiderea unei bare noi, preţurile trec de maximul sau minimul precedent, dar nu se menţin la noile nivele şi revin, închizându‑se mai jos, respectiv mai sus decât preţul de deschidere. Toate acestea sunt ilustrate în fig. 157, unde este reprezentată interpretarea corectă şi incorectă a figurii E.
În forma clasică a figurii E există o condiţie importantă — trebuie să se producă atingerea unei noi valori, minim sau maxim, după care piaţa se închide, formând o lumânare inversă: dacă „a" — a taurului, atunci „b" — a ursului şi viceversa: dacă „a" — lumânarea ursului, „b" — finalizează figura. Corelaţiile exacte dintre preţuri, „gap"‑urile preţului sau alte elemente
pot servi drept filtre suplimentare ale modelului dat. Filtrele amintite nu vor constitui obiectul atenţiei noastre în această carte. Să examinăm acum tehnica de tranzacţionare ce se bazează pe această figură sau regulile sistemului ELIUTE:
Deschiderea poziţiilor in piețele valutare.
Regulile de deschidere a poziţiei sunt simplu de urmat.C • umpărarea. Cumpărăm dacă după formarea figurii ascendente E (Upside E) piaţa va depăşi cea mai mare valoare a barei ce închide
figura — „b". Cu alte cuvinte, cumpărăm când piaţa trece de maximul lumânării „b". O condiţie suplimentară — până la momentul cumpărării este ca distanţa dintre cel mai mic preţ al barei curente şi preţul deschiderii să fie mai mică decât aceeaşi distanţă a barei precedente (bara „b").
• Vânzarea. Identic: vindem dacă la formarea figurii descendente E (Downside E) piaţa va depăşi cea mai mica valoare a barei ce închide figura — „b". Cu alte cuvinte, vindem când piaţa trece de minimul lumânării „b". O condiţie auxiliară — până la momentul cumpărării, distanţa dintre cel mai mare preţ al barei curente şi preţul deschiderii să fie mai mică decât aceeaşi distanţă a barei precedente (bara „b") — umbra de sus a barei curente trebuie să fie mai mică decât umbra de sus a barei „b". Să urmărim semnalele graficului. Observaţi fig. 158, graficul zilnic al perechii forex USD/CAD, dar, cu menţionarea semnalelor de cumpărare şi vânzare.
Creşterea poziţiilor. Regulile de adăugare sunt două:
• Adăugăm la formarea noului semnal în aceeaşi direcţie;
• Adăugăm mult mai rapid cu scopul maximizării profitului din impuls. Aici se poate cumpăra sau vinde suplimentar, dacă bara următoare depăşeşte maximul (cumpărare) sau minimul (vânzare) barei pe care s‑a efectuat tranzacţia iniţială. Restricţia este aceeaşi ca şi în cazul semnalului de bază — până la momentul cumpărării / vânzării distanţa dintre cel mai mic / mare preţ şi preţul de deschidere al barei curente trebuie să fie mai mică decât aceeaşi distanţă de bara precedentă. Creşterea poziţiilor după regula a doua trebuie efectuată doar până la bara a treia după iniţierea tranzacţiei. Această adăugare este foarte eficientă, deoarece la startul noului impuls foarte des se formează câteva bare consecutive în aceeaşi direcţie. Stop Loss. În cazul strategiei ELIUTE avem două variante pentru a plasa Stop Loss. Prima este mai conservatoare — la cumpărare, dacă umbra de jos a barei curente va deveni mai mare decât umbra de jos a barei „b", poziţia trebuie închisă. În mod similar se aplică şi la vânzare — dacă distanţa dintre preţul cel mai mare şi preţul deschiderii barei curente va devein mai mare decât aceeaşi distanţă a barei anterioare (bara „b"), poziţia trebuie închisă.
A doua variantă se foloseşte de maximul (vânzare) sau minimul (cumpărare) barei „b". Dacă va fi depăşit, închidem poziţia. Această variant presupune un Stop Loss mai mare, şi de aceea este recomandată la intrarea iniţială în piaţă, iar prima variantă este potrivită pentru creşterea poziţiilor deja existente. Închiderea Poziţiilor. Cel mai dificil moment al tradingului este închiderea poziţiilor. Dacă ieşim foarte devreme, atunci putem rata o bună parte a mişcării, dacă aşteptăm, riscăm ca piaţa să‑şi schimbe direcţia.
Cum să închidem poziţia astfel încât, întotodată se ne asigurăm că obţinem un profit maxim?
Un răspuns exact la această întrebare, în cazul strategiei ELIUTE, nu există. Pentru a determina momentul ieşirii din piaţă, trebuie evaluat cât timp va continua starea de ordine până când piaţa va intra din nou în haos.
Prima variantă: trebuie să închidem poziţia la apariţia unui nou semnal în direcţia opusă.
Pentru ieşire pot fi utilizate diferite metode. De exemplu:
• Catapultarea de Larry Williams;
• Închiderea poziţiei după ce am adăugat poziţiile permise conform strategiei;
• Utilizarea în calitate de ţintă a preţului distanţa dintre minimele şi maximele modelului curent „E" (în baza căruia deschidem poziţia) şi ultimul model contrar. Mai bine spus, când cumpărăm, calculuăm distanţa de la cea mai mică valoare a barei „b" a modelului curent „E" până la cea mai mare valoare a ultimului model opus (de vânzare) „E". Această distanţă se adaugă la preţul de deschidere a barei pe care am deschis poziţia iniţială, şi este important să menţionăm dacă eventual sunt prezente condiţiile pentru aceasta — ţinta creşte, concomitent distanţa utilizată se adaugă la noul preţ al deschiderii barei pe care adăugăm poziţii.
După ce am urmărit toate aspectele sistemului, să enumerăm cîteva reguli, de respectarea cărora depinde eficienţa lui:
• Recomandăm ca sistemul să fie aplicat pe graficul zilnic;
• În prezenţa unui trend puternic într‑o anumită direcţie şi apariţia semnalului de schimbare, primul astfel de semnal nu trebuie utilizat pentru tranzacţionare;
• Sistemul oferă cele mai bune rezultate dacă semnalele apar în faza de consolidare. Reguli concrete de identificare exactă a fazei de consolidare nu există — ea poate fi doar observată, nu identificată. După consolidare sunt utilizate semnalele care apar în direcţia impulsului;
• Modelul „E" şi tot sistemul ELIUTE reprezintă una din continuităţi după care piaţa îşi schimbă starea — continuitatea de stabilizare a haosului care va duce la ordine. Acest sistem în esenţa sa
este foarte simplu în aplicare şi oferă posibilităţi mari pentru o dezvoltare ulterioară. În capitolul dat am prezentat doar concepţia principală, bazată pe modelul „E". Sistemul este studiat prioritar pentru piaţa valutară Forex, dar poate fi implementat cu uşurinţă şi pe alte pieţe financiare.
Testarea sistemului de tranzacţionare Forex
După cum am amintit la începutul acestui capitol, construirea sistemului de tranzacţionare este un proces care necesită timp şi atenţie. Totuşi, noi investim capitalul propriu şi nu este raţional să ne bazăm pe un system oarecare fără a fi siguri de eficienţa sa. Procesul de construire a sistemului de tranzacţionare se împarte în câteva etape:
1. Stabilirea iniţială a regulilor de tranzacţionare. În această etapă trebuie formulate clar şi concret semnalele de intrare în piaţă, semnalele de ieşire, unde plasăm Stop Loss iniţial şi care este riscul maxim pe care ni‑l asumăm pe forex;
2. A doua etapă constă în testarea sistemului de tranzacţionare pe baza datelor din trecut. În această etapă studiem mişcările preţului din trecut pentru o pereche valutară concretă (acţiune, futures), pe care o vom tranzacţiona şi urmărim rezultatele tranzacţiilor pe care le‑am fi obţinut la respectarea regulilor sistemului — numit trading pe hârtie. Căutăm răspuns la întrebarea: „Dacă am fi început tranzacţionarea după acest sistem cu un an în urmă şi am fi tranzacţionat până în ziua de astăzi, la ce rezultate am fi ajuns?";
3. Analiza rezultatelor. O metodă foarte bună de analiză a unui system profitabil de tranzacţionare propune Ryan Jones în cartea sa „The Trading Game". Pentru început trebuie calculaţi următorii parametri:
W — valoarea medie a câştigurilor;
W= numărul pips‑profit (punctelor)/numărul tranzacţiilor reuşite;
L — valoarea medie a pierderilor;
L — numărul pips‑pierdere (punctelor)/numărul tranzacţiilor nereuşite;
% W — coeficientul tranzacţiilor pozitive;
% W — numărul tranzacţiilor pozitive/numărul total al tranzacţiilor.
!!!Este important de reţinut că tranzacţiile cu rezultat nul (fără profit sau pierdere) de asemenea sunt considerate reuşite.
Utilizăm următoarea formulă:
(W/L + 1)* W — 1≥ 0,6
Conform criteriilor lui Ryan Jones, pentru a te baza pe sistemul de tranzacţionare, acest indicator trebuie să fie mai mare de 0,6. Din formulă vedem că reuşita pe termen lung în trading se bazează pe numărul mare de câştiguri raportate la pierderi (W/L), sau pe un număr mai mare de tranzacţii reuşite (cu rezultat pozitiv). Să prezentăm următorul exemplu pentru a întelege mai bine teoria. Să presupunem că la zece tranzacţii consecutive se înregistrează următorul rezultat:
+60, +60, -30, +60, -20, +50, -30, +40, -20, +30.
Calculăm după formulele de mai sus:
W═300/6= 50 L=100/4=25 %W=6/10=0,6
(50/25+1)*0,6-1=0,8
În exemplul prezentat observăm că valoarea absolută a profiturilor este de două ori mai mare decât valoarea pierderilor, iar coeficientul tranzacţiilor profitabile este de 60%. În concluzie, dacă sistemul nostru de tranzacţionare pentru piata forex oferă aceste rezultate, putem să‑l aplicăm în tradingul real.